Catedrala domneasca si episcopala Sfantul Alexandru

Inca de la întemeierea orasului, în 1834, alexandrenii si-au dorit propria lor biserica; în graba, si-au construit o biserica de lemn, în 1836. Aceasta nu corespundea însa pretentiei locuitorilor orasului, de aceea au pus temelia unei biserici de zid, cu hramul "Sfântul Alexandru". N-au reusit sa o ridice asa cum si-ar fi dorit-o, din motive banesti si nemultumiti de stadiul bisericii, în 1864 alexandrenii pornesc o actiune pentru recladirea bisericii. Lucrarile constructiei au fost începute si reluate succesiv în anii 1869, 1871, 1883 si 1894, fiind finalizate în 1898.

Catedrala impresiona prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26 de metri latime, înaltimea ei maxima de la turla cea mare fiind de 45 metri; masiva, dar frumos proportionata, ea se prezinta sub forma de cruce în interior si nava în exterior, având la intrare o frumoasa tinda strajuita de coloane lucrate în stil corintian. Deasupra pronaosului sunt doua turle, unde se afla clopotele si ceasurile. În 1897 s-a cumparat frumosul policandru lucrat la Viena de firma Hans Hertzog din Bucuresti.

Catapeteasma, o adevarata lucrare de arta, în stil neogotic, înalta de 10 metri, este tot acum asezata, ca si stranele. În 1898 se pune pardoseala din marmura mozaicata. Pictura a fost realizata de pictorii Constantin Pascaly, Stefan Luchian si Constantin Artachino.

Biserica a cunoscut unele reparatii, respectiv în 1932 (când tabla de pe acoperis a fost înlocuita cu foi de arama), în 1940 (când este refacuta turla si este repictata de Constantin Artachino), între 1975-1979 (când este curatata pictura si sunt adaugate picturi noi).

Printre actiunile legate de împlinirea în 1994, a 160 de ani de la fondarea orasului Alexandria, a fost prevazuta si aducerea, la Catedrala "Sfântul Alexandru", a osemintelor, de la biserica "Ghica-Tei" din Bucuresti si a frumosului si monumentalului sarcofag, de la Muzeul Militar National din Bucuresti, ale aceluia care a fost Alexandru Dimitrie Ghica, domnitor al Tarii Românesti între anii 1834-1842. Motivarea acestui gest este pe deplin justificata, în primul rând, întrucât fara domnescul si hotarâtul sau sprijin orasul Alexandria n-ar fi avut sansa întemeierii.

În anul 1996, biserica-catedrala "Sfântul Alexandru" a devenit catedrala domneasca si episcopala, ca urmare si a înfiintarii Episcopiei Alexandriei si Teleormanului cu resedinta la Alexandria.

Catedrala detine câteva carti rare si vechi, între care: "Evanghelie" (Sibiu, 1806, cu note manuscrise), "Evanghelie" (Sibiu, 1810), "Octoih" (Sibiu, 1811), "Apostol" (1814), "Tipicon" (1816), "Antologhion" (1827 si 1831, publicat de Macarie Ieromonahul), "Cazanie" (Buzau, 1831), "Mineele anului" (Neamt, 1831), "Molitfelnic" (Buzau, 1832), "Liturghier" (Bucuresti, 1833), "Penticostarion" (Iasi,1834), "Ceaslov" (Iasi,1835), "Evanghelie" (Buzau, 1837), "Agheasmatar" (Buzau, 1845), "Priveghiu" (Bucuresti, 1848), "Ceaslov" (Bucuresti 1854), "Octoih" (Bucuresti, 1856), "Psaltire" (Bucuresti, 1856), "Liturghier" (Bucuresti, 1862), "Evanghelie" (1864, îmbracata în argint si catifea). De asemenea a detinut si un manuscris reprezentând "Cântarile Sfintei Liturghii", ale Vecerniei si Utreniei, scris în 1863 de Alexandru Hristescu din Bucuresti, ucenic al lui Neofit Scriban. Manuscrisul este scris cu cerneala rosie si are 344 de pagini, cuprinzând si câteva poezii care circulau în epoca, între ele si una închinata domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Adresa: Str. Independentei nr. 22
Localitatea: Alexandria, judetul Teleorman