Manastirea Saon
înapoiLocalizata la contactul prelungirilor nordice ale Dealurilor Tulcei cu lunca Dunarii, intr-o zona piemontana nu departe de lacurile Saon si Telincea, manastirea Saon este accesibila cu automobilul urmand traseul E 22 Macin - Isaccea - Tulcea, apoi ramificatie dreapta; drum destul de prost, la data cercetarii erau luate in calcul posibilitati de modernizare.
Toponimia locului se leaga oarecum de cadrul natural in care este amplasat: cuvantul "saon" este de origine turca si inseamna "rotund", localnicii zonei vorbesc despre un lac din lunca inundabila a Dunarii, situat in apropierea manastirii; a nu se confunda cu lacul Rotundu, arie protejata situata cativa kilometri mai departe spre Isaccea.
Manastirea de calugarite (actualmente 42, ce duc o viata de obste), a fost infiintata in 1846 ca schit de calugari, de catre monahi veniti de la manastirea Celik-Dere, care au construit cateva chilii, lacasul devenind astfel mitoc al manastrii, pana in anul 1881, cand in timpul episcopului Iosif Gheorghian a avut loc stramutarea tuturor calugarilor la Saon, moment in care manastirea devine de sine statatoare.
Tot in 1881 este construita din chirpici si lemn biserica cu hramul "Intrarea Maicii Domnului in Biserica, care a ramas neatinsa dupa incendiul care a cuprins schitul in timpul staretiei monahului Filimon.
Anul 1909 marcheaza trecerea schitului sub autoritatea manastirii Cocos, iar data de 1 septembrie punerea pietrei de temelie a bisericii celei noi construite din caramida ce poarta hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", a carei constructie a fost intrerupta datorita celor doua conflagratii mondiale precum si de cutremurul devastator din anul 1940, moment in care au cazut turlele; biserica este finalizata de abia in anul 1956 si sfiintita in 1959, an in care manastirea este desfiintata, iar bunurile sale trecute in administratia Episcopiei Dunarii de Jos.
Anul 1916 rerprezinta incadrarea Saonului in randul manastirilor de sine statatoare, iar 14 ani mai tarziu devine manastire de maici. In 1972 Saonul devine mitoc al Arhiepiscopiei Dunarii de Jos si a Tomisului, pentru ca in timpul protopopiatului arhiepiscopului Tomisului Lucian sa redevina manastire de sine statatoare.
Biserica veche adaposteste moastele sfiintilor Vichentie, Maxim Grecul si Sf. Mitropolit Inochentie. Langa staretie, nu departe de lac se gaseste o moara de vant, in judet nemaigasindu-se decat la Manastirea Celik-Dere.
Adresa: com. NICULITEL
Localitatea: Niculitel, judetul Tulcea
